Programa analitică pentru TEORIE MUZICALĂ
Durata studiului 3 ani
Predarea teoriei muzicale în școlile de arte pentru cursanții care urmează cursurile compartimentului muzică, are o importanță cu totul deosebită. Teoria și solfegiul vin în sprijinul scris – cititului muzical, fără de care interpretul vocal sau instrumental nu poate pătrunde înțelegerea și redarea fidelă a partiturii. Prin predarea acestei discipline se contribuie la dezvoltarea personalității cursanților.
Având în vedere aceste obiective coordonatorul acestei discipline va trebui să folosească în predare cele mai potrivite principii și metode verificate de practica pedagogică. Orele de teorie muzicală vor fi cât mai accesibile, insistându-se pe partea practică, pe exerciții și solfegii.
Urmând programa analitică, coordonatorul disciplinei va preda teoria și solfegiul păstrând o strânsă legătură între aceasta și unele particularități ale disciplinelor muzicale. De asemenea, profesorul de teorie muzicală va ține seama de particularitățile de pregătire intelectuală și culturală ale cursanților, de vârstă, de timpul acestora, organizându-și grupele de studiu de așa manieră încât rezultatele să fie cele mai bune.
Program cadru
– 1 oră săptămânal – 32 de ore anual
– aplicaţii practice la dispoziţia coordonatorului disciplinei
Anul I
– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe grupe), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu; sondaj asupra cunoștințeor și aptitudinilor cursanților. Muzica, arta sunetelor; elemente principale ale muzicii: melodia, ritmul, armonia; considerații generale.
– Sunetul muzical; calitățile sunetului muzical: înălțimea, durata, intensitatea și timbrul, reprezentarea grafică a înălțimii sunetului. Portativul, cheia de sol, cheia de fa, linii suplimentare (ajutătoare), notele muzicale, numirea acestora și fixarea lor pe portativ; Reprezentarea grafică a duratei sunetelor; valori de note și pauze; valori binare și valori ternare; punctul de prelungire a duratei sunetului; legato de prelungire; coroana; exerciții. Dictee ritmice.
– Scara generală muzicală; ambitus, diapazon; gama Do Major; funcțiile treptelor în gamă; ton, semiton, arpegiul; mod, tonalitate. Trepte principale și secundare. Intervalele: intervale simple și compuse; melodice și armonice; ascendente și descendente; răsturnarea intervalelor; exerciții, mici dictee.
– Noțiuni generale cu privire la măsuri: măsuri simple, notarea măsurilor, bară de măsură; accentul metric, măsurile simple de 2 și 3 timpi: 2/4; 3/4; 2/8; 3/8. Măsuri compuse de 4 timpi: 4/4; 4/8; exerciții, solfegii.
– Termeni de mișcare; termeni de expresie; solfegii; cântece.
– Diviziuni excepționale în măsurile de 2, 3 și 4 timpi; trioletul; exerciții; solfegii; cântece.
– Sincopa – considerații generale; sincopa pe timpi întregi; accentul ritmic. Contratimpul – considerații generale; contratimpul pe timpi întregi; exerciții; solfegii.
– Semne de alterație: diezul, bemolul și becarul; semiton diatonic și semiton cromatic; gama La minor: natural, armonic și melodic; game relative; exerciții; solfegii.
– Formarea gamelor majore și minore cu diezi și bemoli: gamele Sol major și Fa major cu relativele Mi minor și Re minor; exerciții; solfegii; cântece.
– Măsurile compuse: caracteristici; măsuri compuse de 6 timpi; exerciții; solfegii; cântece. Măsuri alternative de 2 și 3 timpi; măsuri incomplete; exerciții; solfegii; cântece.
– Abreviațiuni ale scrisului muzical; semne de repetiție; semne de trimitere (D.C.; D.C. al fine etc.).
– Gamele Re Major și Si minor, Si bemol Major și Sol minor; solfegii, cântece.
Material pentru examenul de an: 1 – 2 probleme teoretice, recunoașteri și intonări de intervale. 1 – 2 solfegii în tonalități cu 1-2 alterații.
Anul II
– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe grupe), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu. Recapitularea cunoştinţelor din anul I.
– Intervale (reluare); intervalele mărite și micșorate; intervale armonice; consonante și disonante; intervale cromatice; exerciții și solfegii.
– Sincopa pe părți de timp. Exerciții și solfegii.
– Măsuri compuse omogene de 9 și 12 timpi.
– Diviziuni excepționale: în măsurile de 2,3 și 4 timpi: cvartolet, cvintolet, sextolet și dublutriolet. Diviziunile excepționale în măsurile de 6 timpi: duoletul.
– Ritmuri specifice muzicii ușoare și muzicii populare ( ritm de bolero, tango, foxtrot, samba, vals, ritm parlando, ritm de învârtită, brează, brâu bănățean, geampara etc.).
– Gamele La Major, fa diez minor; exerciții și solfegii.
– Gamele Mi bemol Major, do minor; exerciții, solfegii, cântece, dicteuri.
– Ornamente melodice: apogiatura, mordentul, grupetul, trilul, glissando, portamento; solfegii, cântece, dicteuri.
– Gamele Mi Major, do diez minor.
– Gamele La bemol Major, fa minor; exerciții, solfegii, dicteuri.
Material pentru examenul de an: 1 – 2 probleme teoretice, recunoașteri și intonări de intervale; descifrare de partitură într-o tonalitate până la 2 alterații; 1 – 2 solfegii în tonalități cu 2-3 alterații.
Anul III
– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe grupe), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu. Recapitularea cunoştinţelor din anul II; descifrare de partituri; dicteuri.
– Măsuri compuse eterogen de 5 și 7 timpi.
– Ornamente melodice (reluare și completare): apogiatura, mordentul, trilul, glissando, grupetul, portamento; exerciții, solfegii, dicteuri.
– Ritmuri specifice muzicii ușoare și muzicii populare (reluare și completare); solfegii, dicteuri.
– Gamele majore cu diezi și bemoli, până la 7 alterații, cu relativele minore.
– Inflexiunea modulatorie și modulația diatonică, cromatică și enarmonică; solfegii, dicteuri.
– Transpoziția scrisă și orală, dintr-o tonalitate în alta. Utilitatea practică a transpoziției; exerciții.
– Modurile populare.
Material pentru examenul de an: 1 – 2 probleme teoretice; recunoașteri și intonări de intervale; 1 citire la prima vedere; 1-2 solfegii cu grad avansat de dificultate.
BIBLIOGRAFIE:
- Iusceanu – Solfegii; F. Oancea – Solfegii; Ș. Csendes – Teoria muzicii pentru cursanții școlilorde artă; L.Paceag și P. Brâncuși – Noțiuni elementare de teorie a muzicii; V.V. Giulcanu și V. Iusceanu – Tratat de teorie a muzicii; M. Neagu – Solfegii, Fl. Eftimescu, M. Chiriac și Al. Pașcanu – Principii de armonie,M. Jurebiță și F. Oancea – Tratat de teorie și solfegii.
