Programa analitică pentru TEORIE MUZICALĂ, specialitatea PERCUȚIE
Programa analitică pentru Teorie muzicală la specialitatea percuție
Durata studiului 2 ani
Predarea teoriei muzicale în școlile de arte pentru cursanții care urmează cursurile compartimentului muzică, are o importanță cu totul deosebită. Teoria și solfegiul vin în sprijinul scris – cititului muzical, fără de care interpretul instrumental nu poate pătrunde înțelegerea și redarea fidelă a partiturii. Prin predarea acestei discipline se contribuie la dezvoltarea personalității cursanților.
Având în vedere aceste obiective coordonatorul acestei discipline va trebui să folosească în predare cele mai potrivite principii și metode verificate de practica pedagogică. Orele de teorie muzicală vor fi cât mai accesibile, insistându-se pe partea practică, pe exerciții și solfegii.
Urmând programa analitică, coordonatorul disciplinei va preda teoria și solfegiul păstrând o strânsă legătură între aceasta și unele particularități ale disciplinei percuție ritmică. De asemenea, profesorul de teorie muzicală va ține seama de particularitățile de pregătire intelectuală și culturală ale cursanților, de vârstă, de timpul acestora, organizându-și grupele de studiu de așa manieră încât rezultatele să fie cele mai bune.
Program cadru
– 1 oră săptămânal – 32 de ore anual
– aplicaţii practice la dispoziţia coordonatorului disciplinei
Anul I
– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe grupe), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu; sondaj asupra cunoștințeor și aptitudinilor cursanților. Muzica, arta sunetelor; elemente principale ale muzicii: melodia, ritmul, armonia; considerații generale.
– Sunetul muzical; calitățile sunetului muzical: înălțimea, durata, intensitatea și timbrul, reprezentarea grafică a înălțimii sunetului. Portativul, cheia de sol, cheia de fa, linii suplimentare (ajutătoare), notele muzicale, numirea acestora și fixarea lor pe portativ; reprezentarea grafică a duratei sunetelor; valori de note și pauze; valori binare și valori ternare; punctul de prelungire a duratei sunetului; legato de prelungire; coroana; exerciții.
– Scara generală muzicală; ambitus, diapazon; gamele majore și minore în cadrul modurilor major și minor; gama Do Major și la minor (informativ, celelalte game până la 3-4 alterații);
– Intervalele: intervale simple și compuse; ascendente și descendente;
– Măsuri simple și măsuri compuse omogene. Măsurile simple de 2 și 3 timpi: 2/4; 3/4; 2/8; 3/8. Măsuri compuse omogene de 4, 6, 9, 12 timpi: 4/4; 4/8; 9/8; 12/8; exerciții ritmice, dicteuri ritmice.
– Diviziuni normale și diviziuni excepționale ale valorilor de note muzicale. Diviziuni normale ale valorilor binare și ternare. Diviziuni excepționale ale acestora; duoletul; trioletul; exerciții; solfegii ritmice; dicteuri ritmice.
– Sincopa – considerații generale; sincopa pe timpi întregi; accentul ritmic.
– Contratimpul – considerații generale; contratimpul pe timpi întregi; exerciții.
– Ritmuri specifice muzicii ușoare, de dans și de divertisment: vals, boston, tango, foxtrot, cha-cha-cha, charleston.
– Descifrarea de partituri (ritmic); dicteuri ritmice.
Material pentru examenul de an: 1 – 2 probleme teoretice, recunoașteri și intonări de intervale. 1 – 2 solfegii ritmice.
Anul II
– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe grupe), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu. Recapitularea cunoştinţelor din anul I.
– Sincopa pe timpi întregi și pe părți de timp. Sincopa alcătuită din termeni egali și neegali. Combinații ritmice din utilizarea diversă a sincopei; exerciții și solfegii ritmice.
– Contratimpul pe timpi întregi și pe părți de timp. Contratimpul sincopat. Combinații ritmice. Combinații ritmice diverse din utilizarea contratimpului și a contratimpului sincopat. Exerciții și solfegii ritmice.
– Tempo (termeni și mișcare). Termeni de expresie. Nuanțele (termeni și semne utilizate); formule ritmice cu schimbări de tempo-uri.
– Măsurile simple și compuse omogene (reluare și fixare). Măsurile compuse eterogene (mixte) de 5, 6, 7, 8 timpi etc. Măsuri alternative. Măsuri incomplete.
– Diviziuni excepționale ale valorilor de note (fixare și continuare): cvartolet, cvintolet, sextolet, dublutriolet, septoletul etc.
– Ritmuri de dans modern: rumba, samba, cha-cha-cha, bossanova, twist, madison, hully-gully etc.
Material pentru examenul de an: 1 – 2 probleme teoretice; 1 citire la prima vedere; 1-2 solfegii ritmice cu grad avansat de dificultate.
BIBLIOGRAFIE:
- Iusceanu – Solfegii; F. Oancea – Solfegii; Ș. Csendes – Teoria muzicii pentru cursanții școlilorde artă; L.Paceag și P. Brâncuși – Noțiuni elementare de teorie a muzicii; V.V. Giulcanu și V. Iusceanu – Tratat de teorie a muzicii; M. Neagu – Solfegii, Fl. Eftimescu, M. Chiriac și Al. Pașcanu – Principii de armonie,M. Jurebiță și F. Oancea – Tratat de teorie și solfegii.
