Programa analitică pentru CANTO

Durata studiului 3 ani

Studiul canto-ului în școlile de arte se referă la cele trei domenii mari ale artei cântului: muzica cultă, muzica populară și muzica ușoară.

Procesul de învățământ se desfășoară în scopul pregătirii și perfecționării interpreților vocali – soliști, coriști, interpreți din diverse formații și ansambluri de amatori.

Baza studiului – științifică și unică – este aceea clasică în formarea artistului cântăreț. Baza clasică constă în pregătirea muzicală – teoretică și practică – pentru cele trei domenii ale cântului, în sensul:

însușiri unei temeinice tehnici vocale, corespunzătoare cerințelor artistice specifice celor trei genuri de muzică (cultă, populară, ușoară);
însușirii unui repertoriu variat și bogat în conținut, corespunzător sarcinilor educative și exigențelor artistice actuale ale artei și culturii românești;
realizării artistice, interpretării valoroase care să reliefeze personalitatea fiecărui cursant – interpret;
organizării pe clase și chiar ani destudii – de mici formații (grupuri vocale) în vederea formării deprinderilor și gustului de a cânta în ansamblu

Profesorul de canto are rolul de conducător al procesului de instruire și educație în clasă, ajutat de către corepetitor, formație sau taraf după caz. El trebuie să asigure îndrumarea cursanților pentru însușirea tehnicii vocale, dezvoltarea sensibilității artistice și cunoașterea aprofundată a diverselor genuri, stiluri și epoci de creație, prin recomandarea unui repertoriu cu reale valențe educative și instruire profesională.

Indiferent de genul de muzică abordat, cursanții trebuie să-și însușească temeinic, prin exerciții permanente, următoarele cunoștințe tehnice: respirația costo-diafragmală, lejeritatea mușchilor faciali, ai gâtului și maxilarului, precum și stăpânirea mușchiului limbii în timpul cântatului, emisia corectă a vocalelor și consoanelor, dicția, intonația justă, expresivă, omogenă etc.

Pentru pregătirea specială a interpreților de muzică populară și a celor de muzică ușoară, profesorul de canto va folosi acele exerciții și studii care, bazându-se pe intonații, melodicitate, ritmică, tempo-uri, nuanțe etc., dau notă caracteristică genului respectiv.

Pentru cursanții interpreți vocali de muzică populară, profesorul va selecționa fragmente melodice – pentru vocalize – prin care să rezolve caracteristicile specifice genului, ținând seama de particularitățile fiecărui cursant, de specificul zonal și de repertoriul pe care acesta îl abordează (fragmente de linie în tempo-uri lente, fragmente în tempo rubato – necesare în interpretarea doinelor, baladelor și cântecelor propriu-zise, fragmente nemelismatice și melismatice caracteristice zonei folclorice căreia îi aparține cursantul; fragmente de jocuri cu ritmuri specifice diverselor zone folclorice; exerciții pentru strigături etc.).

Cursanții interpreți de muzică ușoară vor trebui să-și însușească o seamă de mijloace tehnice specifice genului (vibrato, accente ritmice, patetice, apogiaturi, mordente, glissando, anticipări, întârzieri, șoapte, inflexiuni etc.). Se va acorda atenția cuvenită tehnicii folosirii corecte a microfonului în sublinierea intențiilor interpretative.

Pentru toate domeniile de canto profesorul trebuie să asigure fiecărui cursant, pe parcursul școlarizării, însușirea unui fond bogat de repertoriu, axat în principal pe creația românească, clasică și contemporană, cu un conținut de certă valoare artistică, ținându-se de specificul muzicii culte, populare și ușoare.

Acestui fond de repertoriu național în funcție de specificul genului și de posibilitățile cursanților, printr-o selectare riguros pedagogică și estetică, profesorul poate să-i adauge lucrări din repertoriul universal care prin valoarea lor tematică și artistică contribuie la dezvoltarea completă a artistului.

Repertoriul clasei de canto trebuie să servească în egală măsură atât pregătirii cursantului interpret cât și educării publicului căruia i se adresează prin producții periodice, concerte și spectacole susținute de școală.

În vederea creșterii eficienței în clasă se va ține seama de principiile: intuiției (vizuală, auditivă, motrică); accesibilității (în raport de vărstă, de receptivitate etc.); sistematizării (gradare și consolidare a noțiunilor); legării teoriei cu practica (pe care se va pune un accent deosebit); realizării artistice.

Ca procedee și metode pedagogice profesorul va folosi: demonstrația ( mai mult sub aspectul ei practic și mai puțin al teoretizării); explicarea (expuneri concise, clare, esențiale); exercițiile (determinante în obținerea cunoașterii și realizării practice prin solicitarea și participarea activă a cursantului); conversația (antrenând cursantul la o participare activă, practică).

Program cadru

– 1 oră săptămânal – 32 de ore anual

– aplicaţii practice la dispoziţia coordonatorului disciplinei

Anul I

– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe ore și zile), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu; Sondaj asupra cunoștințeor și aptitudinilor cursanților (audiere și discuții pe teme de specialitate cu aceștia)

– Clasificarea vocilor (cunoașterea posibilităților fiziologice, fonatorii) după cele trei criterii de bază: intensitate, înălțime, timbru. Clasificarea cursanților după aptitudinile vocale și scenice.

– Respirația. Aparatul respirator. Tipurile dăunătoare de respirație (claviculară, intercostală, abdominală). Respirația corectă, unică, respirația costo – diagfragmatică. Cunoașterea capacității respiratorii a cursanților, găsirea și explicarea metodei de realizare a respirației corecte, ajungându-se la actul reflex. Exerciții cu control și autocontrol (văz, auz, palpare, senzații musculare).

– Componența, funcționarea și igiena instrumentului vocal uman. Fiziologia fonației – vocea. Interdependența între respirație și fonație. Aparatul fonator (transformarea coloanei de aer în sunet). Aparatul rezonator (amplificarea sunetului laringian), rolul rezonatorilor. Exerciții – vocalize – studii.

– Vocea din punct de vedere fiziologic; producerea vocii, exemplificarea și găsirea punctului de impostație, noțiuni privind atacul și emisia. Explicarea defectelor vocale ce apar prin nerespectarea impostației (vocea tremurată, vocea nazală, vocea inegală, vocea tubată). Vocalize speciale pentru găsirea și respectarea punctului de impostație.

– Aparatul articulator; rolul și funcțiile organelor de articulație. Aparatul auditiv; corelația auz – voce, rolul auzului în cânt. Corelația cursant corepetitor. Exerciții – vocalize – studii – piese.

– Flexibilitatea sunetelor. Studiul emisiei vocalelor. Procedee tehnice de rotunjire a vocalelor

– Egalizarea registrelor prin păstrarea locului în cânt și printr-o susținere corectă a sunetelor pe tot parcursul frazei muzicale. Vocalize – studii – piese.

– Igiena aparatului vocal. Descrierea maladiilor și modalitatea de evitare dar și de tratare a acestora.

Material pentru examenul de an I:

Canto clasic: 1 studiu, 1 lied, 1 – 2 arii.
Canto muzică ușoară: 3 piese muzicale din care cel puțin una în limba română.
Canto muzică populară: doină / baladă, 2 cântece de zonă de factură ritmică diferită.

Anul II

– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe ore și zile), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu. Recapitularea cunoştinţelor din anul I. Se va face selecția, dozarea și ierarhizarea cunoștințelor posedate de elev în domeniul artei cântului.

– Funcționarea corectă a aparatului respirator. Vor fi făcute mereu exerciții de respirație pentru a se forma deprinderi, pentru a se deprinde dozarea respirației fără a neglija regulile inspirației (neforțat, fără zgomot, necrispat). Aparatul fonator. Se va urmări în același timp și emisia vocală, local unde sunt plasate vocalele și consoanele. Vocalize – studii – piese.

– Egalizarea registrelor din punct de vedere al emisiei și susținerii diafragmei, lucru ce va asigura sănătatea organelor vocale și durabilitatea glasului. Se va urmări cu atenție rezolvarea pasajelor prin vocalize speciale. Vocalize – studii – piese.

– Lărgirea ambitusului vocal cu sunete corect emise. Interdependența dintre aparatul respirator și aparatul fonator. Reglementarea fazelor respiratorii. Adaptarea perfectă a fonației după respirație și invers. Vocalize – studii – piese.

– Flexibilitatea sunetelor, baza studiului de agilitate. Se va urmări reducerea diferenței dintre vocale, avându-se în vedere rotunjirea tuturor după un tipar unic – vocal „a”. Se va urmări deschiderea corectă (ovală) a gurii, poziția corectă (plană) a limbii și locul unde sunt amplasate sunetele. Vocalize – studii – piese.

– Intervale și ritmuri mai complexe. Înlănțuiri de intervale, ritmuri accente pe toată întinderea vocii, urmărindu – se respectarea respirației corecte.

– Amplificarea studiului intensității – crescendo și descrescendo pe faze muzicale lungi, nuanțe, urmărindu – se funcționarea corectă a oscilației respiratorii – fonație. Se va ține seama de puterea vocii, timbru, penetrația vocii și volum. Vocalize – studii – piese.

– Procedee tehnice folosite în interpretare (respirații liniștite, accelerate, colorarea vocalelor, accente, portamente, glissando-uri, filajul etc.). Studii – piese.

– Ținuta scenică și mimica. Trebuie indicată poziția corectă în fața publicului, privirea corectă, poziția mâinilor. Importanța expresiei feței, mimica. Corelarea între ținuta scenică și tehnica vocală.

Material pentru examenul de an II:

Canto clasic: 1 studiu, 1 lied, 2 arii.
Canto muzică ușoară: 4 piese muzicale din care cel puțin una în limba română.
Canto muzică populară: doină, baladă, 2 cântece de zonă de factură ritmică diferită.

Anul III

– Organizarea clasei (stabilirea orarului, planificarea cursanților pe ore și zile), asigurarea condiţiilor optime pentru studiu. Recapitularea cunoştinţelor din anul II

– Studiul pe toată întinderea vocii, lărgirea ambitusului. Se va ține cont în egală măsură de înălțimea vocii, timbru, volum, penetranță. Vocalize – studii – piese.

– Perfecționarea dicției. Se va urmări o articulație și o pronunție corectă, urmărindu-se acolo unde este necesar rezolvarea defectelor de dicție (graseiatul, sâsâitul și lalațiunea). Studii – piese.

– Studiul și gradarea nuanțelor, filaje, portamente la diferite intervale. Se va arăta importanța executării corecte și expresivitatea pe care o dau interpretării. Se va urmări funcționarea corectă a inspirației, emiterea și plasarea corectă a sunetelor. Vocalize – studii – piese.

– Probleme de flexibilitate, agilitate, intensitate, susținere pe toate vocalele și pe grupuri de consoane cu vocale pe toată întinderea vocii. Exerciții de atac, staccato, marcato. Studii – piese.

– Dezvoltarea gândirii muzicale. Inițierea în diferite stiluri muzicale, interdependența între marile epoci ale muzicii. Inițierea în ceea ce privește modalitatea de a asculta muzica. Piese.

– Formarea și dezvoltarea tânărului interpret. Raportul dintre elementul rațional și cel emoțional. Sinceritatea redării în muzică. Relația de colaborare între interpreți și acompaniatori (corepetitori). Studii – piese.

– Dezvoltarea artistică complexă a elevilor. Expresivitate, mimică, gestică, mișcare scenică, folosirea microfonului, ținuta scenică. Colaborarea cu orchestra (formația).

Material pentru examenul de an III:

Canto clasic: 2 studii, 2 lieduri, 2 arii.
Canto muzică ușoară: 5 piese muzicale din care cel puțin una în limba română.
Canto muzică populară: doină, baladă, 2 cântece de zonă de factură ritmică diferită, 1 cântec din altă zonă folclorică decât cea pe care o reprezintă cursantul.

BIBLIOGRAFIE:

Ionescu – Unele probleme de metodică; Frank Thiess – Carusso; G. Bălan – Înnoirile muzicii; Dr. Alex. Dorizzo – Vocea-mecanisme-afecțiuni-corelații; G. Bălan – Dincolo de muzică; R. Husson – Vocea cântată;G. Bălan, – Sensurile muzicii,O. Oprea – Tehnologia instruirii.

Studii: Vaccai, Concone, Lütgen, Panofka, Aprile, Winter.

Lieduri: Schubert, M. Ravel, Ceaikovski, Wagner, Grieg, Haydn, Mozart, H.Wolf, J. Brahms, G. Fauré, M. de Falla, G. Enescu, G. Stephănescu, T. Brediceanu, F. Donceanu, M. Jora, P. Constantinescu, P. Bentoiu, V. Spătărelu, D. Gheciu, Ch. Debussy.

Arii preclasice: Stradella, Scarlatti, Pergolesi, Carissimi, Caldava, Händel, Bach, Haydn, Paisiello, Durante, Monteverdi, Francesco Cavalli, Marc Antonie, Jean Baptiste, Lully, Jacopo Peri, G. Caccini, Purccell.

Arii din opere: Mozart, Beethoven, Donizetti, Berg, Verdi, Puccini, Ceaikovski, Rossini, Bizet, Wagner, Luigi Cherubini, Otto Nicolai, R. Strauss, M.I. Glinka, Berlioz, Dvorak, A. Schaenberg, A. Thomas, Ch. Gounod, B. Smetana, Borodin, Alabiev, G. Enescu.

Arii din operete: Fr. Lehar, Schubert, Berte, Kálmán, Fr. Suppé, P. Abraham, Gherase Dendrino, Fl. Comișel, Keru, J. Strauss, K. Millòcker, Leo Fall, K. Löewe, Benatzki, F. Barbu, G. Grigoriu, E. Roman.

Muzică ușoară: Creațiile compozitorilor români și melodii din creații universale.

Muzică populară: Culegeri din zonă. Culegeri personale ale profesorilor și cursanților. Melodii ce se difuzează pe postul de radio și TV.

canto, programa canto