REÎNVIEREA VECHILOR TRADIŢII ROMÂNEŞTI, LA ŞCOALA POPULARĂ DE ARTE CLUJ: „LA CĂSUŢĂ LÂNGĂ VALE/FAC FETELE ŞEZĂTOARE”

Sâmbătă, 27 februarie un eveniment cu totul inedit a animat, timp de câteva ore, atmosfera aşezării Răscruci, comuna Bonţida: Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, prin secţiiile sale exterioare de ţesut-cusut din Cluj-Napoca, Bedeciu şi Căşeiu-Rugăşeşti, coordonate de “academicianul artelor tradiţionale”, Elvira Gavriş, a organizat o şezătoare populară, după modelul celor care se organizau odinioară în satul arhaic românesc. Astfel, gospodăria soţilor Maria şi Ilisie Pop s-a dovedit neîncăpătoare la „asaltul” cursantelor ţesătorese-cusătorese, aproximativ 30 la număr, dar şi al oaspeţilor de la Cluj, printre care  Vasile Corpodean, managerul Şcolii de Arte, expert Ana Strîmturean, cunoscută solistă de muzică populară şi Dolfina Aştilean, cursantă în anul III a cursului de canto muzică populară a şcolii.  Totodată, cei ce au jucat rolul alaiului de „feciori”, asigurând şi partea muzicală a evenimentului au fost: Marius Moldovan – directorul adjunct al instituţiei (acordeon), Iancu Pop (vioară), Vasile Chiorean (taragot) şi Ovidiu Fărcaş (voce), cursant în anul I la clasa expert Claudiu Ciotleuş.

„Aici se întâmplă o şezătoare tradiţională la care participă cursantele claselor de ţesut, pe care eu le coordonez la Cluj, Căşei-Rugăşeşti şi Bedeciu… Şi-au propus ca astăzi după-amiază –  înaintea Postului Paştelui, când se sistează acest gen de evenimente – să reînvie motivul şezătorilor de altădată, un mijloc de întâlnire al tinerilor din satul străvechi, în care fetele organizau şezători ca să-şi găsesască partenerul”, ne-a declarat artistul popular Elvira Gavriş. Manifestarea, aflată la a V-a ediţie – după ce trei, anterioare s-au desfăşurat la Bedeciu, în Munţii Apuseni şi alta la Cluj-Napoca – a fost găzduită în acest an de familia Pop, cea care a lansat invitaţia – cursanţilor, muzicanţilor şi cadrelor didactice de la Şcoala Populară de Arte din Cluj – să le calce pragul. “Am prins, în copilărie, şezători de acest fel la care se adunau bătrâni şi tineri să cânte, să lucreze, să povestească şi apoi să petreacă. Aşa că ne-am gândit să reînviem acest obicei care a fost odinioară şi în satul Răscruci”, declară, emoţionată, gazda – Maria Pop, la rândul său cursantă a secţiei de ţesut-cusut de la Cluj-Napoca. Şi, parcă pentru a ne demonstra că în cazul familiei sale pasiunea pentru tradiţie nu e o vorbă goală, ţine neapărat să ne arate câteva obiecte din gospodărie, unele dintre ele vechi de peste o sută de ani: “Aceasta este o sucală, cu care bătrânii făceau ţevi pentru război şi cealaltă o depănătoare, veche de un centenar, cu care strămoşii mei depănau. Avem alte două, moştenite şi mai avem şi două furci şi răstitoare, pe care se pune firul de cânepă, ce urmează să se depene. Deţin obiecte frumoase, pe care nu vreau să le îndepărtez, în ruptul capului – după cum deţin şi războiul de ţesut al bunicii: cu iţe, spată, brâgle – şi toate componentele necesare pentru a începe o lucrare, numai bun să-i învăţăm şi pe cei tineri  acest meşteşug”. Intervine în discuţie şi Ilisie, soţul Mariei, un bărbat zâmbitor şi optimist, în vârstă de 64 de ani : “Am participat la cel puţin zece şezători până acum, dar după ce am împlinit vârsta de 40 de ani, numai din zece în zece ani, că nu s-or mai făcut decât foarte rar, aşa că am zis să organizăm, noi, una…”

Între timp, în încăperea destinată ţesătoreselor au început poveştile între femei – pe diverse teme din viaţa satului, ajungând până la cele legate de măritiş – totul în timp ce ele muncesc de zor. La un moment dat, înaintea sosirii feciorilor s-a defăşurat un ritual ancestral, vechi probabil de milenii, cel al “datului cu ciurul”, în care două femei s-au pus spate în spate şi, ridicându-şi uşor poalele şi-au transmis, de la una la alta – prin rostogolire, printre picioare – o sită, chemându-i pe băieţii pe care-i vizau:  “Vino Gheorghe, vino Vasile”! Expertul Şcolii de Arte Cluj, Ana Strîmturean ne-a oferit degrabă şi o “mostră” dintr-o invocaţie rostită, odinioară, de fete când îşi chemau potenţialii iubiţi: “Haida bade, mai cu sară/Pe cărarea de la moară/ La casa din ulicioară / Că acolo-i şezătoare / Numai cu fete fecioare”. Iar tinerii nu s-au lăsat prea mult aşteptaţi, ajungând în uşa camerei fetelor – flăcăii primii, avându-i în spate pe muzicanţi. După care a început cu adevărat petrecerea: cu muzică, joc şi voie bună, pe mese apărând şi platourile încărcate cu delicatese şi alături de ele, băuturi. Şi, într-adevăr – poate şi datorită entuziasmului organizatorilor – evenimentul, care a durat minute lungi, sfârşite din păcate prea repede, a însemnat o reuşită deplină. De asemenea, inedită a fost şi prezenţa unui interpret în vârstă de numai 14 ani, Bogdan Marius, din satul Guga, comuna Rugăşeşti, care i-a impresionat pe cei prezenţi cu talentul său, anunţându-se, în acelaşi timp ca o voce de perspectivă. „E pentru prima dată când particip la o şezătoare şi sper să vin şi la anul, oriunde s-ar organiza aceasta”, a  arătat adolescentul.

Părăsim localitatea Răscruci şi gospodăria  familiei Pop, cu mulţumirea de a fi întâlnit – în secolul nostru, supertehnologizat – o mână de oameni care şi-au retrăit, efectiv, copilăria şi tinereţea, reîntorcându-se în timp, pentru câteva ore – şi bucurându-se de savoarea unei lumi pe cale de dispariţie, cea a satului românesc arhaic…