Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE ACTIVITĂȚI LUNARE TEORIA MUZICII ORARE REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO, BUGET PROGRAME ANALITICE CURSURI DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » Evenimente » ȘEZĂTOARE TRADIȚIONALĂ LA DEALU NEGRU

ȘEZĂTOARE TRADIȚIONALĂ LA DEALU NEGRU

Șezătoare tradițională a Școlii de Arte Cluj la Dealu Negru, comuna Călățele!

Sâmbătă 22 februarie, întreaga suflare a satului Dealu Negru se adunase în Căminul cultural din localitate pentru a participa la  șezătoarea, asemănătoare celor de odinioară, organizată de Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca! „Pretextul” a fost, ca și-n alte dăți, Lăsata Secului, ultima ocazie dinainte de Postul Paștelui, când oamenii pot mânca de „dulce”, zi care a coincis de asemenea și cu examenul celor 69 de cursante ale cursului țesut-cusut, de la secțiile Cluj-Napoca, Dej și Dealu Negru, coordonate de renumitul meșter popular Elvira Gavriș. De altfel, d-na Gavriș a fost  - și de data aceasta! - sufletul evenimentului, având experiența organizării șezătorilor, care s-au desfășurat de-a lungul anilor în Bedeciul natal, în Răchițele, la Răscruci, Cășei și Cluj-Napoca.

Iar la Dealu Negru,  oamenii, indiferent de vârstă, purtau costume populare multicolore, scoase direct din lada de zestre a bunicilor și, de asemenea, pe fețele lor și a vizitatorilor veniți din toată țara se citea emoția reîntoarcerii la timpul când astfel de șezători erau la ordinea zilei. Printre veteranii acestui gen de acțiuni am întâlnit și vajnica familie Pop, din Răscruci, cea care la rândul său organizase, chiar la ea în gospodărie, în urmă cu doi ani, o șezătoare tradițională: Ilisie – 67 de ani, Maria – 60 și nepoțelul lor, Dănuț, în vârstă de cinci anișori. „Am participat la majoritatea șezătorilor organizate până acum de Școala de Arte Cluj – și astăzi m-am prezentat din nou, de data asta aici, la Dealu Negru, ca să-mi mai amintesc și eu de tinerețe, perioada când cântam destul de bine la fluier. Plus că dețin acasă un război de țesut, vechi de peste o sută de ani și, de asemenea, mai multe costume populare, autentice. O însoțesc pe soția mea, Maria, care studiază țesut-cusutul cu doamna Gavriș, la cursul de tehnici și are un examen de susținut astăzi și l-am adus cu noi și pe nepoțel, care numai scapără după cânt, joc popular și tradiții”, explică Pop Ilisie. La rândul său, d-na Pop își completează soțul: „Deși am absolvit Școala de Arte, acum îmi perfecționez meșteșugul în cadrul cursurilor de tehnici de lucru și nu mă mai pot dezlipi de acțiunile Școlii de Arte, într-atât îmi sunt de dragi”! Intru apoi, înainte de începerea șezătorii, în rândul cursantelor de la Dealu Negru și o rog pe Mariana Trif, o localnică în vârstă de 39 de ani din anul I, să-și amintească o strigătură caracteristică zonei, ceea ce aceasta și face, aproape instantaneu: „Lelița cu pânză deasă/ Ca fușteii de la casă /  Lelița cu pânza rară / Ca fușteii de la scară.../ Tulai Doamne-am bărbat bun/ Că cosește la Crăciun/ Și bagă brazda sub loc/ Să nu-nghețe apa-n ghioc”!  O rog apoi pe Nistor Ana, de 68 de ani – țesătoreasă de la vârsta de 13 ani, care a crescut trei copii și s-a ocupat, o viață, cu animalele - să-mi reproducă, la rândul său, câteva strigături. La care, femeia, intrată deja în atmosferă, începe, cu îndrăzneală: „Bădiță Niculae/ Culca-m-aș cu tine-n paie / Io nimică nu ți-oi face / Numa’ tu să nu-mi dai pace!” După care continuă, la fel de veselă: „Bună-i pălinca de leac / La omu’ care-i beteag / Cum îs și io betegoasă, / Cum o beau îs sănătoasă!”

Curând, directorul adjunct al Școlii de Arte Cluj, Marius Moldovan, o invită pe tulnicăreasa satului, Lucreția Trif, în vârstă de 73 de ani, să dea semnalul de începere a șezătorii. Și „glasul” tulnicului, aproape uman, răsună puternic în sala gătită în straie de sărbătoare, lucrate de sătence, în urmă cu zeci de ani și de călugărițele de la o mănăstire din zonă.  Iar primarul comunei Călățele, Vasile Tripon s-a referit, cu nostalgie, la momentele trăite de către domnia sa, în urmă cu mulți ani, cu prilejul unui asemenea eveniment:  „Eram chiar mic atunci când am participat la ultimele șezători din zonă, când se întâlneau fetele, în habă, să coasă – nu pe Facebook așa cum fac azi - și să-și găsească pe viitorul lor ales. Îi mulțumesc domnului director și doamnei Gavriș pentru aportul imens adus acestui eveniment – dar și cursantelor care vor să ducă mai departe tradițiile, pentru sufletul românesc! Vă urez o seară plăcută și sper ca la anul să avem cămăși făcute de aceste doamne, pentru cei ce vor să poarte straie populare în zona Călata – Dealu Negru”!

În continuare, doamna Elvira Gavriș a preluat microfonul,  explicând cum se desfășoară, de regulă, șezătorile: „Acestea s-au organizat în satele de munte - de toamna până iarna, pe vremea aceasta, înainte de Postul Paștelui - când femeile se adunau pentru a socializa. Pe atunci nu exista televizor decât în câteva locuri în sat și program pentru puține ore, așa că simțeau nevoia să lucreze împreună. Participau doar femeile iar bărbații - numai la sfârșitul șezătorii, când veneau și ei împreună cu muzicanții. Iar noi vă vom prezenta câteva momente din șezătorile de altădată, care se organizau de obicei la o văduvă sau femeie mai nevoiașă, unde fiecare aducea cu ea ce avea în gospodărie!”.  Așa că, exact pentru a ilustra acest aspect, au apărut femeile din sat, aducând în încăpere sticle cu băutură, mâncare și lemne de foc, „să nu ne fie frig, dacă ne-om întinde până dimineață”! În timpul acestor preparative, un cântec, al unei sătence din grupul femeilor din Dealu Negru răsună, astfel: „Decât noră-n casa voastră/ Mai bine-n căsuța noastră/ Casa voastră-i casă grea/ Maică-ta-i femeie rea/ Că m-o povestit în sat/ Că m-am lipit de bărbat / Spune-i bade, să-mi dea pace /Că-s tânără și îmi place”... Urmează apoi o suită de replici, în versuri, venite de la fetele și femeile din sală după care d-na Gavriș începe „Povestea Cânepii” – practic a procesului de prelucrare - de la melițat, până la obținerea categoriilor de cânepă. Totul, într-o notă de veselie, pigmentate cu cântece sau strigături, de genul: „Bate vântul cânepa / În ograda lui badea / Cum o bate, așa pică / Și fetele o ridică”... Dar munca nu se desfășoară pe „sec”, ci sprijinită de un păhărel, astfel că spiritele se încing, din partea fetelor, nerăbdătoare să apară odată băieții, chiar dacă încearcă să camufleze acest lucru: „ Viniți băieți, nu viniți/ Nouă nu ne trebuiți / C-aia-i casă de nuiele / Și fetele-s tinerele Dincolo casa-i de bârne / Și fetele-s mai bătrâne”...  Și, în continuare două dintre ele se așează spate în spate și, prin mișcări de bazin, ca-ntr-un ritual ancestral, dau cu ciurul invocând: „Așa cum merge ciurul cu roată / Așa să vină băieții, cu gloată”!

Moment în care intră în funcțiune Taraful „Vatră de Dor” al Școlii de Arte Cluj, anticipând momentul întâlnirii fetelor și băieților, prin două cântece – „Lele de la Orăștie” și „Iubește, cât ai de gând ” interpretate de cursanții claselor de canto muzică populară, Popa Octavian și Burcea Alin. Iar replica fetelor nu întârzie, prin interpretarea piesei din repertoriul cunoscutei Amalia Codorean – Chindriș, „Mândre-s someșenele”, făcută de o tânără din Dealu negru. Apoi, brusc, și-a făcut apariția în mulțime un personaj mascat, denumit în folclor „omul negru”, cu rol de a spori buna dispoziție și de a alunga spiritele rele, a cărui „pretenție” nu era alta decât de a bea un pahar de pălincă și de a săruta fetele. Iar de aici, până la cântarea iubirii împlinite, n-a fost decât un pas, făcut prin evoluția pe scenă a cursantelor Irinei Gligan, cu piesa „Sus la munte la Râșca” și a Ioanei Alexandra Popa, cu „Bădiță cu buze moi”. Momente ce-au sporit buna dispoziție generală și pregătindu-l pe cel al degustării băuturilor și mâncărurilor tradiționale, așternute pe mese lungi, în mijlocul sălii, semn că acestea au preluat centrul preocupării șezătorii. Iar cheful a continuat după aceea, minute în șir, cu muzică tradițională de petrecere, interpretată de Taraful „Vatră de Dor” al Școlii de Arte Cluj, alcătuit din Florina Dan - vioară, Bojan Vasilian – braci, Ruben Bolea – contrabas, Frâncu Răzvan, fluier -  cărora li s-au alăturat Bogdan Dorin Stancu și Denis Matiș – saxofon. Iar, la final, când lumea a obosit de atâta joc, seara a fost încheiată de aceeași Lucreția Trif, cu tulnicul său bine strunit, o femeie simplă, în viața particulară crescător de animale, precum majoritatea femeilor din zona de munte.  

În concluzie, a fost o seară superbă, în care participanții au uitat de problemele zilnice, plonjând în trecut, în lumea mirifică a tradițiilor populare, iar pentru experții și cursanții Școlii de Arte Cluj,  evenimentul a reprezentat un nou prilej de a-și demonstra forța și talentul creator, în cadrul unor evenimente organizate cu public!       

ȘEZĂTOARE TRADIȚIONALĂ LA DEALU NEGRU

ȘEZĂTOARE TRADIȚIONALĂ LA DEALU NEGRU

ȘEZĂTOARE TRADIȚIONALĂ LA DEALU NEGRU

ȘEZĂTOARE TRADIȚIONALĂ LA DEALU NEGRU


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact