|  Revista ARTE |   ORAR   |  CASERIE ONLINE |
|   CONCURS - Posturi vacante   |   PARTENERI   | OLD SITE   | 

DESCHIDEREA SECȚIEI EXTERNE ȚESUT-CUSUT CĂLĂȚELE

Inaugurarea secției Țesut-Cusut a Şcolii de Arte Cluj, la Dealu Negru – Călăţele. “Mamă, inima mă doare/ Lasă-mă la şezătoare”!

Joi, 14 noiembrie 2019, în Căminul Cultural din localitatea Dealu Negru, comuna Călăţele, se afla întreaga suflare a satului de la poalele Apusenilor. Practic, aproximativ 200 de săteni şi oaspeţi sosiţi din întreg judeţul ardeau de nerăbdare  să asiste la deschiderea oficială a secţiei externe ţesut-cusut a Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” Cluj din Dealu-Negru, coordonată de renumitul meşter popular Elvira Gavriş.  Aceasta este cea de-a treia secţie a Şcolii Populare de Arte Cluj-Napoca, funcţionând pentru început cu un număr de douăsprezece cursante.  Menţionăm că Şcoala de Arte Cluj are clase de ţesut-cusut la Cluj-Napoca şi Dej, iar anii anteriori a avut secţii externe şi la Rugăşeşti-Căşei, Răchiţele – Mărgău şi Bedeciu- Mănăstireni, unde zeci de cursanţi din zonele respective au deprins tainele acestui vechi meşteşug tradiţional.

Iar evenimentul de la Dealu Negru a avut loc tocmai de Lăsatul secului, cu o zi înainte de intrarea în Postul Crăciunului, un ultim prilej, până după Crăciun, pentru organizarea unei serbări populare autentice – cu şezătoare, program artistic şi mese încărcate cu bunătăţi  – cum a fost cea de joi. Amfitrionul inaugurării a fost un vechi şi încercat staroste de nunţi, totodată interpret de muzică populară al Clujului,  Cosmin Mocean, care a coordonat perfect „ostilităţile” de pe scenă şi din sală, prezentând cu o savoare aparte momentele prevăzute în program. Astfel, primul care a urcat pe scena Căminului Cultural a fost Grupul de tradiţii al Școlii primare din Dealu Negru, coordonat de Mariana Trif şi Ioana Giurgiu, care a prezentat o şezătoare tradiţională, pe parcursul căreia cei aproximativ douăzeci de copii s-au întrecut în recitări, monologuri, cântec popular şi joc – reeditând acest element pitoresc al satului de odinioară. A urmat evoluţia tinerilor solişti vocali –  Ioana Trif – 13 ani, Cezara Trif – 11 ani, Tudor Trif – 6 ani, cu cântece mocăneşti şi de cătănie, interpretate cu mult talent, doi dintre ei, Ioana şi Cezara, făcând muzică în mod organizat.  Şi pentru că micuţul Tudor şi fiul coordonatoarei cursului  îşi sărbătoreau ziua de naştere, chiar pe data de 14 noiembrie, întreaga sală le-a cântat celor doi: “Mulţi ani trăiască”!

A urmat Ansamblul de suflători al Şcolii de Arte Cluj, coordonat de Petrică Pleșca, iar prima piesă instrumentală, un joc din zona Huedinului, a fost interpretată de un fiu al locului, Stan Bogdan – recent aureolat cu Premiul II la Festivalul “Sus pe Argeş, la izvoare” – Piteşti şi cu Menţiune la Festivalul Internaţional de Folclor “Cântecele neamului”, Suceava – în duet cu Stancalău Raul. A fost prezentată, apoi, o suită istrumentală din Banat, de către întreg Ansamblul de suflători, care şi-a demonstrat şi cu acest prilej forţa şi talentul, încântând audienţa. Iar protagoniştii acestor momente au fost: Stancalău  Raul, Nimăt Rareș, Frîncu Răzvan Adrian, Hulujan Ionuț Bogdan, Ilea Vlad Ionuț, Stan Bogdan Dorin, Pop Boncea Nicolae Teofil, Pop Răzvan Florin, Pop Bogdan Ionuț, Domokos Eduard Mihai şi Neag Luca Șerban. A acompaniat, cu profesionalism – aşa cum se va petrece şi în cazul interpretării pieselor vocale –  Taraful „Vatră de Dor” al Școlii de Arte Cluj, compus din Dan Florina – vioară, Bolea Ruben – contrabas, Bojan Vasilian – braci, Moldovan Florin – acordeon, Goia Ovidiu – taragot. După această evoluţie au urcat pe scenă cursanţii claselor de Canto muzică populară ale Şcolii de Arte Cluj – coordonaţi de experţii Ana Strîmturean, Ioana Maria Candrea, Doru Sechei – care au prezentat, entuziastului public, perle folclorice din tezaurul folcloric românesc. Aceştia sunt următorii: Mariș Alexandra Diana, Sabou  Anamaria Mădălina, Gligan Alina  Irina, Fodor Lavinia Iulia, Popa  Octavian, Popa  Ioana Alexandra, Stan Andreeea Ramona şi Bucea  Alin. Spectacolul artistic a fost încheiat cu trei momente coregrafice – “Jocul fetelor din Şeredei”, “Joc fecioresc” şi “Joc de doi” – oferite de Ansamblul “Măgura Călățele”, instruit de coregraful  Daniel Rusu, un împătimit al jocului popular. De altfel, “provocat” de Cosmin Mocean, acesta a făcut, după recitalul micilor tănţăuşi, următoarea mărturisire: “Vreau să-i felicit pe copii pentru că au avut răbdare să-şi aştepte intrarea pe scenă până la această oră târzie şi pe dumneavoastră că aţi venit la spectacol. Pentru mine cei mai importanţi sunt copiii dumneavoastră, care, indirect, prin profesia mea, sunt şi ai mei”!

A urmat momentul festiv al speech-urilor, prilej cu care dl. Vasile Corpodean,  managerul Şcolii de Arte Cluj-Napoca, a declarat următoarele: “Le mulţumesc mult copiilor şi educatorilor din acest sat şi, totodată, din comună pentru remarcabila lecţie de folclor oferită de ansamblu, de asemenea d-lui primar Vasile Tripon pentru că ne-a oferit sprijinul să înfiinţăm această secţie de ţesut-cusut. Tototdată, îi mulţumesc d-nei Elvira Gavriş pentru contribuţia ei, hotărâtoare, în realizarea acestui nou obiectiv, aflat în apropiere de Bedeciu, satul său natal – unde am început proiectul în anul 2008”. La rândul său, d-na Elvira Gavriş a mărturisit audienţei că Primăria Călăţele a contribuit, la deschiderea acestei secţii, externe, a Şcolii de Arte Cluj, prin implicarea sa totală şi, de asemenea, le-a felicitat pe cele douăsprezece cursante care s-au hotărât să se înscrie la curs – contribuind astfel la păstrarea tradiţiei ţesut-cusutului pe aceste meleaguri. Apoi a adăugat, adresându-se direct noilor sale cursante: “Lecţiile noastre durează doi ani, perioadă în care sper să învăţaţi această meserie, iar la finalul lor să ajungeţi să ţeseţi şi să coaseţi, de unele singure, un costum popular. Vă felicit încă o dată pentru că aţi îndrăznit să faceţi acest pas”! Iar primarul comunei, dl. Vasile Tripon a evocat întâlnirea sa cu d-na Gavriş, descriind modul în care a luat naştere proiectul Ţesut-Cusut la Dealu Negru – Călăţele: “Doamna Gavriş m-a întrebat: “Nu se poate să înfiinţăm o secţie şi la dumneavoastră în comună”? I-am răspuns: „Ba, da, se poate – doar să avem cine să vină”! Prima dată am crezut că-i o glumă şi apoi am văzut că s-au înscris aceste doamne şi domnişoare şi m-am bucurat mult! Sper să vedem, în următorii doi ani şi primul costum confecţionat de ele! Asta pentru că în ultimii patruzeci – cincizeci de ani nu s-a mai ţesut şi cusut în mod organizat, deşi mai există femei care au acasă războaie de ţesut şi lucrează cu ele. Aşa că mulţumesc Consiliului Judeţean, Şcolii de Arte şi tuturor celor care au contribuit la această realizare. Însă, văzându-mă aici, în Cămin Cultural, nu pot să nu-mi amintesc faptul că aici se făceau, pe vremuri, baluri în care se petrecea până dimineaţa. Poate că nu mai e posibil acest lucru acum – sau nu se vrea, oricum, nu ştiu de ce nu se mai păstrează acest obicei”…

După  înmânarea către cursante a legitimaţiilor de studiu, acestea au interpretat, împreună cu sala, colinda “O, ce veste minunată” – iar pentru câteva zeci de secunde deasupra adunării a plutit, în avans, spiritul sfânt al Crăciunului. Şi, în timp ce lumea se afla în faţa meselor împărăteşti, încărcate de bucate şi băuturi alese, am abordat două dintre cursante, pentru a afla impactul deschiderii unui asemenea curs în zona lor. Iar prima care a răspuns întrebărilor noastre a fost d-na Mariana Trif, cadru didactic şi mamă a doi dintre talentaţii elevi care au evoluat anterior pe scenă, totodată proaspătă cursantă. “De mică sunt pasionată de tradiţii. Am crescut într-o casă unde se asculta multă muzică populară, tata cântând ca amator. Mama, fiind din Râşca a venit aici, în Dealu Negru, ca noră. Ei, bine, la căsătorie a fost adusă în sat cu două care, trase de cai, ambele încărcate cu perini, lepedee, ştergare, păretare, plapume. Le-a păstrat pe toate şi acum mi-e tare drag că am găsit o cale să trezesc  la viaţă  obiceiurile din sat şi să ajung să cos – desigur, cu ajutorul d-nei Gavriş – ca un profesionist”, a mărturisit aceasta. Iar Mariana Dobra, o altă cursantă din sat, în vârstă de 52 de ani, ne-a declarat, la rândul său, următoarele: “Doresc să învăţ să cos, aşa cum coseau bunica şi mama – şi să confecţionez, cu mâna mea, un costum popular – mie şi copiilor mei. Sincer, acest curs mi-a părut şi un mijloc potrivit de a socializa cu alte femei, de asemenea unul de relaxare, dar şi un prilej de a contribui, după puterile mele, la păstrarea tradiţiilor din zonă ”.